În timpul sarcinii, v-ați pregătit copilul pentru sosirea unui frățior. I-ați arătat cărți, ați povestit despre timpul în care a fost în burtică, ați urmărit împreună înregistrările ecografice. Ați crezut că copilul a înțeles ce avea să se întâmple și că, mângâindu-vă și îmbrățișându-vă burtica, și-a arătat sentimentele față de un frățior sau o surioară. Prin urmare, de ce copilul mai mare începe să se comporte ciudat când veniți acasă de la spital cu un bebeluș? Toate eforturile au fost în zadar? Cu siguranță nu! Totuși, trebuie să îi acordați puțin timp copilului, deoarece nici măcar nu puteți prevedea toate situațiile care pot apărea după sosirea celui de-al doilea copil. Eforturile dumneavoastră din timpul sarcinii au ajutat la pregătirea copilului pentru o nouă situație. Acum vă veți confrunta cu noi provocări. Mai jos puteți citi despre posibilele reacții ale copilului dumneavoastră mai mare.
Până acum, toată atenția era concentrată asupra singurului copil. Nu înseamnă că mai înainte îl răsfățați, dar cu siguranță ați avut mai mult timp pentru el, la fel ca și restul familiei: tati, bunicii, mătușile. De cele mai multe ori, lumea se învârtea în jurul lui, niciun zâmbet și nicio îmbrățișare nu trebuia să fie împărțită. Acum, odată cu sosirea celui de-al doilea copil, trebuie pur și simplu să vă împărțiți timpul. Gelozia lui se poate manifesta, de exemplu, în timpul hrănirii bebelușului. Atunci copilul mai mare vrea imediat să fie hrănit, chiar și atunci când este sătul. O altă situație este schimbarea scutecului. Cel mai mare trebuie imediat să meargă la toaletă!
Nu vă temeți de gelozia copilului mai mare, ajutați-l să o exprime. Oferiți-i un sentiment de siguranță și dragoste, calmați-l și evaluați aceste emoții. Arătați-i copilului că înțelegeți că se poate simți astfel.
Exemplele descrise mai sus pot provoca crize de furie rezultate din acumularea frustrării. În funcție de vârsta copilului mai mare, acesta își poate arăta furia în moduri diferite. Nu uitați că, chiar dacă este deja la grădiniță, nu își poate exprima sentimentele la fel ca un adult. Chiar și un copil tăcut până acum poate bate din picioare, poate țipa sau se poate tăvăli pe podea. Când copilul are un tantrum, nu interveniți decât dacă s-ar putea răni. Se poate întâmpla ca în furia lui să muște sau să lovească bebelușul. În acest caz, asigurați siguranța bebelușului, care este neajutorat. Explicați-i copilului mai mare că nu trebuie să lovească pe nimeni. În orice caz, dați-i timp să se calmeze și abia apoi vorbiți despre comportamentul lui. Arătați-i copilului că îi înțelegeți furia, dar că există și alte moduri de a o exprima. Gândiți-vă ce ar putea provoca furia.
Cu cât copilul mai mare aude de la familie că el este mare și nu ar trebui să se comporte ca un bebeluș, cu atât devine mai frustrat. Atunci copilul poate începe să se comporte ca un bebeluș. Când vede că vă concentrați asupra copilului mai mic, încearcă să se comporte în același mod, adică arată că și el are nevoie de îngrijire. Un astfel de comportament arată că se simte abandonat și lăsat singur. Nu înseamnă că aceasta este realitatea. Cu siguranță încercați să petreci timp cu el, dar, așa cum am menționat deja, acum trebuie să vă împărțiți atenția între doi copii. Ce face copilul pentru a vă atrage atenția? Vrea o suzetă (sau chiar sânul), să-și țină degetul mare în gură, să fie legănat sau să folosească un scutec. Nu vă supărați pe copil pentru acest comportament, nu-l certați. Explicați-i că obișnuia să facă pipi într-un scutec în urmă cu ceva timp, dar acum a învățat să folosească olița. Și pentru că știe cum, acum poate să-l învețe pe frățiorul/surioara mai mică când va fi pregătit(ă). Când copilul cere să fie alăptat, încercați să-l îmbrățișați mai mult, deoarece el tânjește după prezența dumneavoastră, nu după laptele matern.
Am întrebat alte mame cum s-au descurcat cu sosirea celui de-al doilea copil și am creat o listă de sfaturi utile. Fiecare copil răspunde la o abordare diferită și nu există o singură schemă, dar sper că veți putea adapta unul dintre aceste sfaturi la vârsta și personalitatea copilului dumneavoastră.
1. Încercați să mențineți cel puțin câteva dintre ritualurile familiale anterioare. Acest lucru îi va oferi copilului un sentiment de siguranță și sosirea unui nou membru al familiei nu va însemna că acum totul trebuie să se schimbe. De exemplu, dacă obișnuiați să-l adormiți, încercați să continui cu acest obicei. O puteți face alternativ cu partenerul, cu siguranță nu ar trebui să renunțați la acea parte a zilei.
2. Nu planificați schimbări mari în viața copilului, adică învățarea să folosească olița, mersul la grădiniță, pentru momentul în care se naște al doilea copil. Oricum multe lucruri se vor schimba în viața lui.
3. Nu comparați copiii. Nu transformați copilul mai mic într-un model de urmat: „Uite că fratele tău a mâncat deja, iar tu stai de atâta timp lângă farfurie”. Copilul poate considera bebelușul ca fiind vinovat că v-a provocat nemulțumirea.
4. Cumpărați-i copilului o păpușă de care să aibă grijă. Când vă ocupați de copilul mai mic, cel mare poate face aceleași lucruri cu păpușa. Veți petrece mai mult timp împreună și, în plus, îi veți arăta cum să aibă grijă de un copil mic. Jocul acesta îi va induce dorința de a proteja.
5. Poate că vă poate ajuta sa aveți grijă de bebeluș. Dacă da, lăsați-l să ajute la activități simple, astfel încât să se simtă important. De exemplu, poate să vă dea lucrurile de care aveți nevoie când îi faceți baie bebelușului sau să vă ajute cu îngrijirea bebelușului. Astfel „seniorul” se poate simți responsabil.
6. Nu-l obligați să aibă grijă de frățior. Ar trebui să fie o plăcere pentru copil și nu o datorie apăsătoare. Dacă asociază îngrijirea frățiorului cu ceva neplăcut, toată furia lui se va concentra asupra bebelușului.
7. Găsiți puțin timp pentru copilul mai mare. Rugați partenerul sau bunicii să vă ajute cu bebelușul și faceți ceva ce vă place amândurora. Acel timp nu ar trebui să fie o compensație sub formă de dulciuri sau delicii scumpe. Să mergeți la plimbare va fi suficient, dar ar trebui să fiți doar voi doi (sau trei, cu tatăl).
8. Rugați alți membri ai familiei să petreacă ceva timp doar cu copilul mai mare, să-l ducă undeva. De exemplu bunica și bunicul se pot concentra numai asupra lui.
9. În timpul vizitelor familiei și prietenilor, evitați să vă concentrați doar asupra bebelușului. Nu uitați că și copilul mai mare așteaptă acele vizite și vrea să-și arate noile jucării sau să împărtășească noutățile de la grădiniță cu familia.
10. Puteți să folosiți cărți, filme etc. care prezintă ce se întâmplă în familie când sosește un frățior/o surioară. Arătați-i copilului că era la fel când s-a născut. Ajutați-l să înțeleagă că bebelușul trebuie să crească puțin înainte de a se putea juca cu el. Prezentați-i situația actuală, spuneți-i copilului ce face bebelușul (doarme mult, mănâncă, trebuie schimbat și liniștit când plânge). Poate că unul dintre prietenii copilului are și un frate sau o soră. Vorbiți despre acest lucru.